PANORAMIC Lacasuri Ortodoxe 360: SFANTUL MORMANT DE LA IERUSALIM

   In cazul in care nu puteti vedea imaginea, va trebui sa descarcati, de aici: ultima varianta Flash Player.

   FOLOSITI MOUSE-ul sau SAGETILE DIN JOSUL ECRANULUI, pentru a va deplasa in spatiile prezentate (sus-jos, dreapta stanga). Folosind rotita din mijlocul mouseului, veti putea utiliza si functiile de zoom (apropiere - departare). Puteti mari pagina, pe tot ecranul monitorului, dand click pe simbolul din dreapta jos, existent de asemenea pe ecran.

   De fapt, tehnica de capturare a unei fotografii de tip panoramic reprezinta o tehnologie foarte veche. Astăzi insa, aplicaţiile moderne ne ajuta sa prezentam la un nou standard rezultatele fotografierii panoramice.

   În fotografiile de tip panoramic, puteţi deci vedea locurile, in amanunt, de jur imprejur, navigand atat pe verticala cat si pe orizontala.

  Ierusalimul este numele a... şase mii de ani de istorie. Acest lucru face ca el să fie unul dintre cele mai vechi oraşe ale lumii. Ierusalimul este un oraş deosebit, special şi sfânt, pentru trei religii.

   Încă din secolul al 10-lea înainte de Hristos, Ierusalimul este oraşul cel mai sfânt şi centrul spiritual al Iudaismului. Pentru creştini, Ierusalimul este un oraş în care omenirea s-a născut şi se va sfârşi. Pentru musulmani, acesta este al treilea oraş, după alte două locuri sfinte: Mecca şi Medina.

   Ierusalimul este un oraş comun pentru majoritatea oamenilor lumii. Ierusalimul este un simbol de referinţă pentru umanitate, în interpretarea existenţei omenirii. Ierusalimul este un proiect comun al umanităţii.

   Moschei, biserici, sinagogi stau toate la un loc, ca şi când ar fi inseparabile. Imaginaţi-vă o scenă a dimineţii, în Ierusalim: un muezin cheamă musulmanii la rugăciune; clopotele bisericilor răsună chemând şi ele la rugăciune iar Zidul Plângerii începe şi el să se lumineze. Acest lucru este unic la Ierusalim. Musulmani, evrei şi creştini care trăiesc în acelaşi Vechi Oraş, într-o zonă ce nu depăşeşte 1.000 de metri pătraţi.

   Oraşul vechi al Ierusalimului, despre care se crede că ar fi fost locuit, în urmă cu aproape 6000 ani, formează un patrulater cu ziduri de aproximativ 900 metri lungime pe fiecare parte.

   Aici, în Ierusalim, există 220 de edificii religioase, prin care istoria Oraşului Vechi, prinde formă.

   Deşi locurile sfinte ale Ierusalimului sunt inter-conectate, în termeni spaţiali ariile specifice sunt totuşi strict divizate. Musulmanii sunt concentraţi în cartierele nordice, până la Domul de Piatră. Zona Domului de Piatră şi Moscheea Al Aqsa sunt construite pe baza Haram Al-Sharif (Muntele Templului), după secolul al VII-a lea. Zidul Plângerii este parte integrantă a zidurilor din jurul Haram Al-Sharif (Muntele Templului), de 50 m lungime şi 18 m înălţime. Evreii cred în sfinţenia Zidului Plângerii, care este singura rămăşiţă a Templului lui Solomon, perceput ca loc sacru de pelerinaj.

   Având în vedere că locurile religioase şi graniţele musulmane, cartierele creştine şi evreieşti nu sunt chiar clare, administrarea oraşului rămâne încă sub semnul întrebării. Pentru a avea control asupra administraţiei, comunităţile se luptă între ele. Israelul sapă chiar pe Muntele Templului şi deschide tuneluri prin care susţine că ar ajunge la rămăşiţele Templului lui Solomon. Acest lucru face ca problema să devină mult mai complexă. Moscheea Al Aqsa este în picioare pe locul sfânt atât al musulmanilor cât şi al evreilor. Biserica Sfântului Mormânt, a creştinilor, este situată în mijlocul a două moschei. Zidul Plângerii este, de asemenea, cunoscut ca Zidul Burak, deoarece Profetul Mohamed îşi leagă aici, conform credinţei musulmane, armăsarul său înaripat, înainte de urcarea la cer.

   Muntele Templului şi Zidul de Nord sunt centre sfinte pentru evrei, Biserica Sfântului Mormânt este sfântă pentru creştini şi Moscheea Al Aqsa şi Domul de Piatră sunt sfinte pentru musulmani. Astăzi, cartierele oraşului sunt împărţite în patru (musulmani, creştini, armeni, evrei), situate în jurul locurilor sfinte. Întrucât Zidul Plângerii este totodată zidul din vestul Moscheii Al Aqsa iar Via Dolorosa ajunge la Biserica Învierii, trecând prin frontierele de nord ale Moscheii Al Aqsa, înţelegem de ce este atât de greu să se reuseasca un acord privind administraţia Ierusalimului, de ce Muntele Templului şi Moscheea Al Aqsa devin factorul-cheie pentru rezolvarea problemei şi de ce sunt atât de interconectate cartierele.

   Grupurile de creştini sunt şi ele într-un număr remarcabil. Biserica Sfântului Mormânt, care este construită pe locul unde Iisus a umblat, Si-a purtat Crucea, pe Via Dolorosa, Biserica Sfintei Ana, Biserica Etipoiană şi alte biserici rusească, grec-ortodoxă au şi ele reprezentări fiecare în această parte a creştinismului.

   Ierusalimul a fost cunoscut sub mai multe nume ca Salem, Ierushalaim, Hierousalem, Ursalaym, Yabus, Sion, Ir David, Ilia, Al Bayt-Muqaddas, Al-Quds etc.

  Toate aceste denumiri diferite au insa o trăsătură comună: absolut toate înseamnă "pace" şi "sfinţenie". Cu toate acestea însă, deşi niciodată Ierusalimul nu pare sa se fi bucurat de pace, el a rămas Orasul Sfant.