(FOTO) TRAIRI DE AZI - Sfânta Mânăstire a Prislopului, la 20 de ani de la mutarea la Domnul a pr. Arsenie

Pr. Arsenie Boca: “Cel mai bun medicament, este linistea sufletească”.

  Zi de mare trăire duhovnicească, astăzi 28 noiembrie 2009, sărbătorim 20 de ani de la mutarea la Domnul întru bucuria sfinţilor Lui, a Parintelui Arsenie Boca - Sfântul Ardealului.
   Încă de ieri seară au început să curgă râuri-râuri de autovehicule dinspre toate colţurile ţării, înspre sfânta mănăstire Prislop, aflată în apropierea satului Silvaşul de Sus, judetul Hunedoara. Am aflat asta de la părintele Petru, un ucenic al parintelui Arsenie, care ne-a depănat amintiri adevărate, reale, despre părintele Arsenie Boca, precizând că au fost peste 25.000 de pelerini, conform spuselor agenţilor de pază.

   Findcă eram în maşini, poliţia ne-a oprit încă din satul Silvaşul de Jos, la aproximativ 7 km de mănăstire, dar alţii, mai târziu, am aflat că au fost opriţi la 2 km după ieşirea din oraşul Haţeg, venind spre Prislop, adică la mai mult de 11 km de mănăstire. A fost o mare cuminte de oameni care privită de sus s-a transformat într-un fluviu ce urca agale spre mănăstirea Prislop.

   Mergând pe drum, mă uitam la numerele maşinilor părăsite pe marginea drumului şi vedeam judeţe ca: BH, NT, SV, MM, BV, SB, B, AB, HD, AR, TM, OT, CT şi mi-am zis cu lacrimi în ochi: Doamne, toată ţara a venit să îl vadă pe părintele Arsenie Boca…! Spunea cândva părintele Arsenie: “Va lua foc ţara, de la Prislop”, foc duhovnicesc, bineînţeles…

   Am întâlnit oameni care mergeau sprijinindu-se în cârje, oameni în vârstă, copii cu părinţii lor, tineri mulţi de tot. Două bătrâne, de peste 80 de ani, mergeau cu pas domol, rugându-se Domnului să le ajute să ajungă la părintele Arsenie... una dintre ele, a spus că simte că o să moară pe drum, dar că este bucuroasă că moare mergând în vizită la un mare sfânt... L-a cunoscut în tinereţe, tot l-a Prislop. L-a văzut, dar nu au vorbit, doar i-a binecuvântat pe toţi care erau acolo... Îi era interzis - de către Securitate - părintelui Arsenie, să vorbească cu oamenii ce veneau la dumnealui…

   Acum, pelerinii erau însufleţiţi de dorinţa de a-l vedea pe părintele Arsenie Boca, DA, de a-l vedea.. Când mergi la dumnealui ai senzaţia că te aşteaptă cu braţele deschise, stând în scaunul de spovedanie... Cu braţele deschise, pline de flori şi de mângâiere... Flori, cum nu am mai văzut în viaţa mea, ca număr, atâtea flori frumoase aduse unui sărbătorit... Mii de flori, zeci de mii... să pui şi sufletele oamenilor la socoteală!

   Părintele ne mângâie inimile cu linişte, cu pace, cu dragoste...
   Oricât de tulburat ai fi, după ce urci dealul Prislopului, te închini la crucea frumoasă din lemn sculptat, pe care Mântuitorul te aşteaptă cu braţele deschise de o Dumnezeiască Iubire jertfitoare, apoi cobori uşor ca într-o gură de Rai spre mănăstire… Intrând pe poartă, începi să simţi cum inima îţi arde în piept ... şi spinii patimilor sunt arşi de focul sfânt iscat de Domnul în inima ta, pentru rugăciunile sfântului Arsenie Boca.

   Sfântul Maslu s-a terminat, Sfânta Liturghie era începută, am ajuns cu puţin înainte de Crez, deşi am plecat din Hunedoara la 6,45 cu maşina. Din Hunedoara până la Prislop sunt aproximativ 16 de km - am ajuns în jur de ora 10. Dar... a fost nemaipomenit de bine, atât cât a fost.

   Am prins şi predica IPS episcopul Daniil al Daciei Felix de Vrîşeţ, Serbia, fost părinte duhovnicesc al Mânăstirii Prislop, biserica din Densuş, şi ucenic al părintelui Arsenie Boca. A spus - printre altele: “ne-am adunat la sfânta Mânăstire Prislop, pentru a recunoaşte sfinţenia părintelui Arsenie şi pentru a mărturisi, a da mărturie despre această sfinţenie. Spre sfârşitul predicii a vorbit despre proclamarea canonizării părintelui Arsenie Boca, ca fiind unul dintre cei mai mari sfinţi, ca unul care a învăţat pe mulţi să umble pe calea dreptăţii lui Dumnezeu, nu prin harul său ci prin Darul Duhului Sfânt ce se odihnea în dumnealui.”

   “Părintele Arsenie nu are nevoie de canonizare, noi avem nevoie de canonizarea dumnealui... Părintele Arsenie a fost şi este o candelă aprinsă în întunericul veacului care a trecut... O candelă de rugăciune fierbinte şi neîncetată, de credinţă puternică, de dragoste neţărmurită şi de nădejde totală în Dumnezeu şi în purtarea Lui de grijă… O candelă aprinsă înaintea Bisericii Ortodoxe Române şi a neamului nostru. Un rug aprins în pustiul lumii şi al vieţii noastre… Un stâlp de foc călăuzitor şi ocrotitor pe urmele dumnezeieşti ale Domnului Iisus Hristos de pe acest pământ… O stea călăuzitoare în noaptea existenţei noastre, precum sunt toţi sfinţii Bisericii lui Hristos. Părintele Arsenie străluceşte de dincolo de catapeteasma timpului, precum soarele în împărăţia Domnului Hristos”.

   După Dumnezeiasca Liturghie, la care au participat peste 50 de preoţi – eu nu am cifra exactă - am pornit cu toţii în linişte spre mormântul părintelui Arsenie. Drumul mi se părea a fi cel de pe dealul Golgotei - după atâţia km de mers, şi după ore de stat în picioare - dar mi-am zis că este puţin faţă de cât aş merita să sufăr. Şi am continuat să merg, deşi fiecare pas era aspru de durere…
 

   Tot luminişul unde se află cimitirul cu mormintele măicuţelor – mereu pline de flori - era acum plin de pelerini, iar în urma mea am văzut un fluviu de oameni care urcau încet, rugându-se, citind acatist părintelui, cântând… Eu nu am mai vazut atâta cuminţenie la atât de multă lume adunată la un loc.
   Au fost puse garduri degeaba, nu s-a îmbulzit lumea. Mai agitaţi (agitatori), şi parcă mai zgomotoşi, erau cei care se ocupau cu ordinea, decât pelerinii ocupaţi cu… închinarea.
 

   Toţi oameni aceia, cu zecile de mii, au încăput în luminiş - de parcă spaţiul s-a dilatat exponenţial. Mi se părea - pe drum - că merg prin inima unui sfânt, atâta linişte şi cer senin era, cum aici sigur parintele Arsenie ne-a cuprins pe toţi, cu dragoste sfântă, în inima sa.
 

   Nu am cuvinte să descriu cascadele de Har pornite cu pace din cer, şi revărsate cu atâta generozitate în sufletele noastre. Ca să puteţi înţelege, ÎNDRĂZNIŢI LA PRISLOP!
 

   Pe 8 mai 2010 este hramul Sfintei Mânăstiri Prislop - Sfântul Ioan Evanghelistul (şi Sfântul Arsenie cel Mare).
 

Un articol de: Mihaela Slaina (Hunedoara) - Lacasuri Ortodoxe

Foto si adaugiri: A.P. Mardare (Lacasuri Ortodoxe)

ALTE ARTICOLE:

   - Recomandare: Profetia pictata a parintelui Arsenie Boca - Biserica Draganescu din apropierea Bucurestiului (Mihailesti)

   - De ce l-a urmarit Securitatea pe Pr. Arsenie Boca? - cateva fragmente din dosarele politiei politice