TOTUL DESPRE: PF Parinte Pavle, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Sarbe - mutat la Domnul astazi, 15 noiembrie 2009

   Patriarhul Pavle (Gojko Stojčević) s-a născut la data de 11 Septembrie 1914 în satul Kućanci, în Croaţia de astăzi. Acesta a devenit Patriarhul Bisericii Ortodoxe Sârbe în anul 1990, urmând Patriarhului Herman. A fost cel de-al 44-lea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Sârbe.

   Preafericirea Sa, Arhiepiscop de Pec, Mitropolit al Belgrad - Karlovac şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Sârbe (pe numele său laic Gojko Stojčević) s-a născut pe 11 Septembrie 1914 în satul Kućanci (Donji Miholjac) - pe atunci Austro-Ungaria, Croaţia de astăzi. A absolvit, pe rând, gimnaziul la Belgrad, seminarul din Sarajevo şi Facultatea de Teologie din Belgrad.

   A rămas de mic fără părinţi - tatăl său, plecat la muncă în SUA, s-a îmbolnăvit de tuberculoză şi “s-a întors acasă să moară", când băiatul era de trei ani, şi imediat după aceea avea să îşi piardă şi mama.

   A fost îngrijit de mătuşă. Văzând că are de-a face cu un copil "foarte slab, l-a scutit de muncă grea şi i-a oferit condiţiile necesare unei bune educaţii: deşi Gojko, încă de mic studia matematica si fizica, influenţa rudelor a predominat, iar alegerea sa finală a fost Seminarul.

   După terminarea studiilor în Tuzli (1925-1929) şi a seminarului din Sarajevo (1930-1936) a urmat Facultatea de Teologie din Belgrad.

   La absolvirea claselor de liceu, a dorit să se înscrie în paralel şi la Facultatea de Medicină. Cel de-al doilea război mondial l-a surprins în anul 2 de studii la Şcoala de Medicină, şi cu studiile teologice complete.

   Invitat de Elisei Popovic, cunoscut în şcoală, a mers la Mânăstirea Sfânta Treime Ovčar-Kablar, unde a rămas pe toată durata războiului, începându-şi totodată astfel şi viaţa monahală.

   Ulterior a devenit învăţător al copiilor refugiaţi în Banja Koviljaca. O boală dificilă de plămâni i-a determinat pe medici să aprecieze că suferă de tuberculoză, estimând că mai are de trăit numai 3 luni de viaţă.

   Acea perioadă a petrecut-o însă în mănăstirea Vujan, unde s-a şi vindecat, iar drept recunoştinţă a dăruit o cruce de lemn Sfintei Mânăstiri. În anul 1946, în cadrul Manastirii Buna Vestire a fost promovat la rangul de ierodiacon.

   Din 1949 până în 1955 a slujit la mânăstirea Rača timp în care, pentru un an, 1950/1951, a predat la Seminarul Sfinţii Chiril şi Metodiu. Devenit Ieromonah în 1954, a fost numit Protosinghel în acelaşi an şi Arhimandrit în 1957. Între 1955 şi 1957, a urmat studiile postuniversitare la Facultatea de Teologie din Atena.

   A fost ales episcop de Raska-Prizren la 29 mai 1957, şi a fost întronizat la data de 21 Septembrie 1957, în Catedrala din Belgrad, de către Patriarhul sârb Vikentije.

  În Eparhia de Raska şi Prizren, a construit noi biserici, a restaurant şi le-a reînnoit pe cele vechi şi ruinate şi a hirotonit mulţi preoţi şi călugări. S-a preocupat de Seminarul Prizren, unde a ţinut ocazional conferinţe despre învăţăturile Bisericii. În perioada exodului sârbilor din provincia Kosovo, Seminarul Sfinţii Chiril şi Metodiu din Prizren a fost mutat temporar la Niš, iar sediul Eparhiei Raska-Prizren a fost mutat de la Peci in manastirea Gracanicu.

   Ca episcop de Raska şi Prizren, a depus mărturie în faţa Organizaţiei Naţiunilor Unite despre suferinţa poporului sârb din Kosovo şi Metohia.

   A fost angajat în activitatea de cercetare, publicând printre altele şi o monografie asupra mănăstirii Deviču: “Deviču - Mânăstirea Sfântului Ioanichie" (1989, ediţia a doua 1997).

   A realizat un catehism Liturgic sub formă de întrebări şi răspunsuri. (1998): "Lămuriri privind unele întrebări despre credinţa noastră vol. I, II, III"
A fost autorul mai multor lucrări: Molitfelnic, Tipic, Octoih, Rugăciuni, etc.

   Patriarhul Pavle, timp de mai mulţi ani, a fost preşedinte al Comisiei Sfântului Sinod al Episcopilor pentru traducerea Noului Testament, prima traducere care a fost aprobată de către Biserică, publicată în 1984, precum şi ediţia corectată a traducerii, în 1990.

   De asemenea, a fost preşedinte al Comisiei liturgice a Sfântului Sinod al Episcopilor, care a elaborat şi publicat "Liturghierul" în limba sârbă.

   Ca Patriarh, a fondat mai multe eparhii, a restaurat seminarul din Cetinje în 1992, a înfiinţat în 1994 Academia Teologică Sfântul Vasile de Ostrog în Foci şi Seminarul din Kragujevac, în 1997.

   A fondat şi Serviciul de Informare al Bisericii Ortodoxe Sârbe.
   La Belgrad, în 1993, Academia Sârbă Ortodoxă a ajuns să-şi diversifice departamentele, apărând în plus cele despre: pictură, frescă şi conservare.

   În 2002 a fost reluată predarea educaţiei religioase în şcoli şi reînfiinţată Facultatea de Teologie a Universităţii Belgrad, care fusese desfiinţată de guvernul comunist (1952).

   Având în vedere meritele Patriarhului sârb, Pavle, din domeniul ştiinţific teologic, Facultatea de Teologie a Bisericii Ortodoxe Sârbe din Belgrad i-a acordat în 1988, titlul de Doctor Honoris Causa în teologie.

   Despre vestea mutarii la Domnul, a PF Parinte Pavle, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Sarbe, dati click aici:

 Minunate apoftegme despre Patriarhul Serbiei Pavle - Omul Cerului şi al pământului - dand click aici:
 

UN articol KSLCatalin /