Icoana Maicii Domnului de la Vatoped si Sfantul Neofit de Vatoped

   Icoana Maicii Domnului de la Vatoped şi Sfântul Neofit de Vatoped, 21 ianuarie

   Această Icoană se află în biserica Bunei Vestiri a Mânăstirii Vatoped, pe Muntele Athos. Numele de „Vatoped” a fost dat mai întâi Icoanei, potrivit unei minuni întâmplate demult, în 395. Icoana a fost descoperită în preajma mânăstirii.

Icoana Maicii Domnului de la Vatoped şi Sfântul Neofit de Vatoped, 21 ianuarie

   Un fiu de împărat, Arcadie, a căzut în mare de pe corabia sa. Prin mijlocirea Maicii Domnului, a ajuns deodată pe ţărm, nevătămat, trezindu-se într-un tufiş de lângă mânăstire, în acelaşi loc unde fusese descoperita Icoana. Tovarăşii săi de pe corabie l-au căutat, îngrijoraţi, şi l-au gasit sanatos. Tânărul a mărturisit că Maica Domnului l-a salvat de moarte: l-a scos din apă şi l-a dus la loc sigur.

   De aceea, Icoana şi mânăstirea s-au numit „Vatoped” („batos paidos” – „tufişul copilului”).
   În memoria salvării neaşteptate, împăratul Teodosie cel Mare, tatăl lui Arcadie, a făcut danii mânăstirii şi a extins-o. Pe locul acelui tufiş s-a ridicat altarul unei noi catedrale.

Icoana Maicii Domnului de la Vatoped şi Sfântul Neofit de Vatoped, 21 ianuarie

   Înfăţişarea actuală a Icoanei are o istorie aparte. Maica Domnului are faţa întoarsă spre umărul drept, iar Pruncul are mâna întinsă spre faţa dânsei. Explicaţia vine din ziua de 21 ianuarie 807. Câţiva piraţi plănuiseră să intre dis-de-dimineaţă în mânăstire, când egumenul îi va deschide larg porţile, pentru pelerini. Ei se ascunseseră în tufişuri, lângă porţi, şi aşteptau. Maica Domnului a dorit să le zădărnicească planurile. Ar fi urmat ca mânăstirea să fie jefuită, iar călugării sa fie ucişi.

Icoana Maicii Domnului de la Vatoped şi Sfântul Neofit de Vatoped, 21 ianuarie

   Pe când egumenul rostea rugăciunea obişnuită, dimineaţa, înaintea Icoanei, Maica Domnului şi Pruncul au început să vorbească şi să se mişte. Fecioara Maria l-a avertizat pe egumen de planul piraţilor, poruncindu-i să nu deschidă porţile în ziua aceea, ci să se urce pe zidurile mânăstirii în dreptul tufişului, ca să le zică piraţilor să plece.

   Pruncul, dimpotrivă, a încercat să o oprească pe Maică, să nu le zică nimic călugărilor: „Lasă-i să fie pedepsiţi, pentru păcatele lor”. De aceea, El a întins mâna, să acopere gura Maicii Sale. Preasfânta Fecioară a întors faţa spre dreapta, ferind uşor mâna Fiului, şi a continuat să vorbească egumenului, întărind porunca sa. Ea şi-a păstrat până astăzi, în Icoană, un zâmbet blând, plin de milă.
   În acea zi, porţile mânăstirii au fost închise, iar piraţii au fost uluiţi să-l vadă pe egumen, deasupra lor, pe ziduri, făcându-le semn să plece.

Icoana Maicii Domnului de la Vatoped şi Sfântul Neofit de Vatoped, 21 ianuarie

   Cunoscând astfel puterea mijlocirii Maicii Domnului, călugării au aprins de atunci permanent o lampă şi lumânări mari înaintea Icoanei „Vatoped”. Pe Muntele Athos, ea este cunoscută şi cu numele de „Icoana care potoleşte, care opreşte” (Paramythia sau Otrada).
   Zilnic, au loc rugăciuni şi cântări înaintea Icoanei, iar în fiecare vineri se celebrează Sfânta Liturghie, cu rugăciuni la Icoana făcătoare de minuni.
   Mai multe copii ale Icoanei făcătoare de minuni s-au răspândit în lumea ortodoxă, fiind cunoscute cele de la Voronej şi de la St. Petersburg.

   Un Sfânt sărbătorit în aceeaşi zi cu Icoana: 21 ianuarie

   Neofit era gropar şi paznic la mânăstirea Vatoped din Muntele Athos. Îmbolnăvindu-se grav, el s-a rugat cu intensitate Maicii Domnului, cerând vindecare, şi a auzit deodată o voce din Icoana sa, care i-a spus: „Ţi s-a dăruit un an de viaţă, pentru a te pregăti să mori”. Vindecat în mod minunat, Neofit s-a nevoit mai mult, gătindu-se de trecerea la veşnicie, după cum fusese anunţat. Trecând anul, într-o Duminică, în timp ce urma să primească Sfintele Taine, el a auzit din nou vocea din Icoană, care i-a spus că timpul plecării sale a venit. După ce s-a împărtăşit cu Trupul şi Sângele Domnului, Neofit şi-a dat sufletul cu pace, plecând la Domnul.

Studiu si analiza: Teolog Mirela Sova - Lacasuri Ortodoxe 2010